Dupa mult,mult timp si dupa si mai multe rugaminti,in sfarsit,ai aparut...si mai ales ai reusit sa faci in asa fel incat sa ramai...
Nimeni nu se astepta ca in urmataoarea dimineata sa se intample ceva deosebit...urma sa ne trezim toti pe la pranz,sa mancam ceva si sa isi vada fiecare de treburile lui...Dar a doua zi dimineata,Vlad ma trezeste cu noaptea in cap sa ma intrebe daca eu am adus un catel de la Suceava.Buimaca de somn ,ma uit cu ochii pe jumatate inchisi la el si la "cartita" pe care o tine in brate.Somnul mi-a pierit pe loc cand l-am vazut,visul mi se implimea...adica de ani tot incercam sa o conving pe mama sa ma lase sa imi i-au un catel,dar mereu acelas raspuns "cand o sa fii la casa ta"...
Mamaia nu stia ce sa faca cu el,era pur si simplu cazut din cer...De atunci a ramas la noi,a crescut intre timp si este cam mofturos...s-a invatat in casa,iar cand vine vorba de mancare nu se supara niciodata daca primeste carne...stie sa faca pe mortul(a reusit sa ma sperie destul de tare cu faza asta:))),roade tot ce prinde,si este iubit de toti din bloc.
