marți, 14 decembrie 2010

SCRISOARE CATRE MOS CRACIUN

Asta este prima mea scrisoare catre tine deci trebuie sa ma asculti.Inca de cand eram mica mi se parea o prostie sa ii scriu sau desenez ceva lui Mos craciun.Atunci pur si simplu mi se parea o prostie,dupa am aflat ca nici nu existi si mi s-a parut o tampenie,totusi anul asta am niste dorinte mai speciale,deci...

Draga mosule,


Trebuie sa iti mai spun ca am fost cuminte?..Nu vreau sa spun asta pentru ca ar insemna sa mint,asa ca mai bine trec peste partea aceasta,si ajung direct la dorinte...
Imi doresc sa faci in asa fel incat sa fiu iar copil.Un copil care crede in Mos Craciun si asteapta Craciunul doar pentru al vedea.Atunci simteam ca vine Craciunul,simteam mirosul bradului adus din padure.Acum parca totul este banal,aceleasi chestii in fiecare an...
As vrea sa fiu iar copil pentru ca atunci cand eram mica nu stiam ce inseamna minciuna,ipocrizia,prietenii falsi.Acum am aflat,si sincer nu mi-as fi dorit...Am mai aflat ca sunt multi oameni rau,multe persoane interesate,am vazut ca poti suferi foarte mult pentru doar niste vorbe...as vrea ca toate lacrimile pe care le-am varsat sa se transforme in fulgi de nea,toti nervi in fulgere si tunete.
Nu stiu daca poti face asta pentru mine,asa ca te rog macar ca in acest an Craciunul sa fie asa cum vreau eu(macar in parte):adu-i pe Matteo,Nicoleta,mama acasa,pentru a primi impreuna colindatorii;fa sa ploua cu fulgi mari,sa se aseze un strat mare de zapada si peste tot sa se aude colinde;adu-l inapoi pe Babu,aseaza-l la usa iar eu o sa i-o deschid larg;determina-i pe prietenii falsi sa isi de-a masca jos iar pe cei adevarati sa fie alaturi de mine;fa-ma mai buna,mai calma,mai nepasatoare;fa sa nu imi pierd zambetul,sa iubesc,sa iert,sa accept ca si eu mai gresesc si nu in ultimul rand citeste-le gandurile celor dragi mie si indeplinestele cea mai arzatoare dorinta...


Tania



joi, 9 decembrie 2010

Hai acasa...





Nu m-am gandit nici o clipa,ca intr-o zi ma voi intoarce de la scoala si nu te voi mai gasi.
Dar uite ca azi asa a fost...nu erai acasa,nimeni nu stia unde esti.
Te-am cautat peste tot,am umblat prin ploaie,cu speranta ca de dupa un colt vei aparea latrand,si sarind,cum faceai de obicei..dar nu s-a intamplat asta...Iar nu demult am auzit ceea nici macar nu vroiam sa gandesc..."la calcat o masina".Am inceput sa plang instantaneu.Nu vroiam sa cred asta,incercam si inca incerc sa cred ca vei face ca ieri,cei veni la usa,vei da cu labuta si vei latra pentru a intra in casa...
Cum sa ma obisnuiesc cu gandul ca tu nu mai esti?Mi-am dorit atat de mult sa te am...era visul meu,sa am un catel al meu...Cat scandal am facut cand ma mintit mama ca te-a lasat la tara,i-am inchis de doua ori in nas,am lasat-o vorbind singur...Mergeam la Suceava si tu era singurul caruia ii aduceam cate ceva.
Iti era frica de mingea arici la inceput,te speria,era ceva complet nou pentru tine,iar dupa nu ma mai lasai sa o ating,asa mult iti placea...
Offf...toti tineau la tine.
Mama,care spuneam ca niciodata nu o sa ma lase sa tin un caine in casa ti-a cumparat casuta,lesa de 50 de lei si mai ales hainute...mergeai cu coada pe sus cand erai "Mos Craciun",mereu vroiai ca toti sa se uite la tine...
Erai prietenos,poate prea prietenos...Mereu jucaus,rodeai tot ce prindeai...mi-ai rupt papucii de casa,si o gramada de ciorapi...
Cat erai de mic cand te-am gasit.te puteam tine in palme.Toti ziceau ca esti un norocos.Erai a nimanui si ai devenit al meu...
Ploua afara.Unde esti?..De ce nu esti pe pat langa mine,cu botul pe labute sa te uiti cum scriu,sa te asezi pe laptop si sa incerci sa ma faci sa te bag si pe tine in seama.
Ce o sa fac cu toate lucrurile tale?casuta,lesa,lantul,zgarzile,mingiuta arici?ce o sa fac?
O sa ma uit la ele si o sa imi amintesc de tine...cand o sa pot sa le privesc fara sa imi de-a lacrimile?
Hai acasa.....

duminică, 5 decembrie 2010

PLEACA!

Pleaca de la mine.
nu te mai vreau!
imi faci rau!...
nu te mai supart...
de ce ai revenit tocmai acum?
nu ti-am spus de atatea ori ca nu te mai vreau?
nu te-am alungat de atatea ori?
te-ai obisnuit cu toate metodele mele de a te alunga..
ma chinui...
..........................durere tampita.....

miercuri, 1 decembrie 2010

copilaria-inima tuturor varstelor


Oricat timp ar trece mereu ma intorc la copilarie...

In fiecare dimineata vad copii mergand la gradi.Ii privsc si imi amintesc de cand eram si eu ca ei.Eram nerabdatoare sa ajung la gradinita,sa ma intalnesc cu ceilalti copii,sa cantam,sa ne jucam...la amiaza plecam suparata,si abia ajungeam acasa si intrebam cat mai este pana dimineata.
Cand eram micuta eram suparata doar atunci cand nu imi cumpara mama ceea ce imi doream,cand nu facea ceea ce spuneam eu...dar atunci in cinci minute supararea disparea ca prin farmec,nu ca acum...Ma supar din orice,ma oftic din nimic si nici macar nu imi trece repede...
Offf...cred ca mereu o sa zambesc atunci cand imi voi aminti cum faceam cand mergeam la magazin cu mama sau matusa.De mica vroiam ca totul sa fie cum spun eu,mai ales cand venea vorba de Pufi(Pufi fiind niste prajiturele:))).Incepeam sa bat din picioare,ma puneam intr-un colt si nu ieseam din magazin pana nu imi cumparau...pana la urma cedau,si ramanea cum vroiam eu...
Nu era zi in care sa nu fiu jos,la unchiul meu atunci cand venea de la servici,doar ca aveam o problema cand trebuia sa deschid usa a sa intru la el.De obicei usa era incuiata,iar eu nu ajungeam la sonerie.Stiam ca era matusa era acasa,dar eu stateam la usa si bateam cu pumnii si picioarele in ea si strigam cat ma tinea gura "Vavaaaaa"...cat de mult as vrea sa pot da timpul inapoi..

sa fiu iar copil...
dar,oricat de greu mi-ar fi uneori imi amintesc de copilarie,de fericita varsta la care nu aveam nici un stres,la care nu aveam nici o grija...varsta la care cele mai mici lucruri mi se pareau uriase...atunci nu stiam ce sunt alea probleme,griji,stres,lucruri care trebuie rezolvate...si mai ales nu stiam ce e aia suparare.