miercuri, 1 decembrie 2010

copilaria-inima tuturor varstelor


Oricat timp ar trece mereu ma intorc la copilarie...

In fiecare dimineata vad copii mergand la gradi.Ii privsc si imi amintesc de cand eram si eu ca ei.Eram nerabdatoare sa ajung la gradinita,sa ma intalnesc cu ceilalti copii,sa cantam,sa ne jucam...la amiaza plecam suparata,si abia ajungeam acasa si intrebam cat mai este pana dimineata.
Cand eram micuta eram suparata doar atunci cand nu imi cumpara mama ceea ce imi doream,cand nu facea ceea ce spuneam eu...dar atunci in cinci minute supararea disparea ca prin farmec,nu ca acum...Ma supar din orice,ma oftic din nimic si nici macar nu imi trece repede...
Offf...cred ca mereu o sa zambesc atunci cand imi voi aminti cum faceam cand mergeam la magazin cu mama sau matusa.De mica vroiam ca totul sa fie cum spun eu,mai ales cand venea vorba de Pufi(Pufi fiind niste prajiturele:))).Incepeam sa bat din picioare,ma puneam intr-un colt si nu ieseam din magazin pana nu imi cumparau...pana la urma cedau,si ramanea cum vroiam eu...
Nu era zi in care sa nu fiu jos,la unchiul meu atunci cand venea de la servici,doar ca aveam o problema cand trebuia sa deschid usa a sa intru la el.De obicei usa era incuiata,iar eu nu ajungeam la sonerie.Stiam ca era matusa era acasa,dar eu stateam la usa si bateam cu pumnii si picioarele in ea si strigam cat ma tinea gura "Vavaaaaa"...cat de mult as vrea sa pot da timpul inapoi..

sa fiu iar copil...
dar,oricat de greu mi-ar fi uneori imi amintesc de copilarie,de fericita varsta la care nu aveam nici un stres,la care nu aveam nici o grija...varsta la care cele mai mici lucruri mi se pareau uriase...atunci nu stiam ce sunt alea probleme,griji,stres,lucruri care trebuie rezolvate...si mai ales nu stiam ce e aia suparare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu