marți, 23 martie 2010


cinci etaje pana jos....patru picioarele atarna bezmetice,nu au stare,parca ar vrea a spuna ceva dar nu pot...trei puncte trec pe strada fara un tel anume,sau cel putin asa pare de sus...doi ochi le privesc si se intreaba "Asa vom ajunge si noi?Vom ajunge sa alergam de colo-colo ca sa putem trai si maine??Vom uitat de tot ce este si va fi frumos?VOM UITA DE NOI??"...raspunsul nu il stiu nici ei,dar ar vrea sa gaseasca unul... Ar vrea sa se priveasca dar blestematul asta de "zid" nu ii lase.Le tine capul indreptata doar in fata.Poate ca e mai bine...asa au ocazia sa priveasca doar in inainte,sa vada ca viata merge mai departe indifernt de ce se intampla,indiferent daca sunt singuri sau in doi....
Ar vrea sa faca un gest simbolic,sa se tina de mana,dar sunt paralizati...paralizati de o frica neinteleasa,frica de intoarcere in trecut....
Ar vrea sa spuna tot ce nu au spus pana acum,dar stiu amandoi ca ar vorbi fara rost...stiu ca niciunul dintre ei nu va intelege ce spune celalalt...
El se ridica...se indreapta care iesire de pe scenaacestui treatru cu piese mute...Nu priveste inapoi,merge drept,cu pasi masurati si pare calm...Poate chiar este calm.De ce nu ar fi?
Ea...se ridica in picioare si ar vrea sa alerge dupa el,dar picioarele sunt la fel de grele ca si bucatile de beton din care este construita cladirea si ramane tintuita locului....Il priveste pentru ultima data si se aseaza la loc,cu picioarele in aer...O sa plece si ea imediat,dar mai intai vrea sa mai stea 5 minute,sa imi mai aminteasca odata tot ce a fost frumos,tot ce A FOST...

3 comentarii:

  1. nu vreau sa cred k asta va fi finalul...
    chiar nu vreau...
    ...si ink o data iti spun k imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat intre noi la inceput:(

    RăspundețiȘtergere
  2. acum stiu cine esti...stai lin...a trecut chiar de atunci;))

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi s-a intamplat asta.E chiar dureros sa vezi ca cineva,o persoana importanta dupa un timp nu te mai vede. Se intampla tot mai des:|.

    RăspundețiȘtergere