miercuri, 28 aprilie 2010

pentru ca minte-a mi-a fugit la tine,gabi:P

"Il iubesti?ma intreaba un demon.
Da,raspund vrajita,intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii.Mi-e drag...
Nu mai ai ochi?
Ba da.Dar il vad doar pe el.
Si iti ajunge?
Da,imi ajunge,bag de seama uimita.
Si cu ce vezi cerul,copacii?
Cu ochii lui!
Si cu ce simti zapada,cum stii cat de proaspata e,si de rece?
Cu mana lui!
Si cand ti-e sete,ce faci?
Il sarut!
Si cand vrei sa-ti inmoi buzele in apa limede,buna?...
Apa o simt cu buzele lui.
Nu-ti place sa pasesti singura,sa simti asfaltul elastic,viu ,sub pasii tai?
Ii simt umarul alaturi si,lipita toata de el ,ma simt leganata de arcurile pasilor lui.
Dar oamenii de pe strada?
Carabusii aceia mari?Umbrele care trec pe langa noi?El spune ca vor sa-mi faca rau,sa ma feresc...
Si tu ce crezi?
Mie mi se pare ca sunt un fel de mastrusnice,grotesti,nefolositoare papusi.Nu le pricep defel rostul.El crede ca-i vad,si ma cearta.Se osteneste,vorbeste,se infurie salbatic.E prst.Nu stie ca-l vad numai pe el.
Dar bine,de ce?
Fiindca mi-e drag.
De ce ti-e drag tocmai el?
Asa s-a intamplat.Intr-o zi,nu stiu cum,parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce.Un nume a inceput sa mi se plimbe prin minte,prin sufle,pe buze.Un singur nume,a lui.Nu,nu stiu ce s-a intamplat.POate ca stie el.El stie tot...
Si tu ce stii?
Il iubesc.
Si toata ziua ce faci?
Il astept.
Si cand vine?
Ma odihnesc in bratele lui.
Esti atat de obosita?
Da,e chinuitor,istovitor sa astepti!
Atunci esti nefericita?
Nu!Fiindca vine.
Dar intr-o si nu mai vine...se lasa de peste tot,se incruciseaza,se suprapun umbre dese,reci,grele,umbre si spaime.Eu bajbai cu mainile intinse,cad,ma lovesc,ma ridic,ma impiedic,Mi-e frig ,din ce in ce mai frig.El strangea caldura soarelui;eu o culegeam din zambetul lui.Copacii se oglindeau in privirea lui ca intr-un lac.Apoi nimic n-a mai fost albastru,sau verde,fiindca au disparut ochii lui.As putea sa vad vantul cum trece printre frunze,dar nu mai pot.Mai demult,in viata,auzeam pana si pasii caprioarei.Mai demult puteam sa intru in mare,aveam brate sa inot.Simteam spuma sarata.Acum nimic nu-i sarat.Ma simt prinsa zdravan ca de un octagon.Si totusi,legatura nu e grea.M-am invatat cu ea.Mi-e necesara...
.....................................................................................................................................................................
"Iubesc cum respit:egal,iremediabil si pentru totdeauna..."
.....................................................................................................................................................................
Misuna lume,fiinte ciudate,pe care incerc sa le recunosc,care vorbesc o limba straina si parca se cearta.El ma impiedica sa ma apropii de oameni.Acum,printre toti il caut pe el.
Uneori,din intamplare numai,il intalnesc.Se opreste,se uita la mine,imi vorbeste.Dar nu mai spune niciun cumvant din cele ce-mi sunt necesare va aerul si apa.Nu-mi da nicio privire din cele ce mangaie.Privirile noastre!Se uita la mine si nu ma vede.Nu ma intreaba daca mi-e prea cald sai prea frig,nu-i pasa ca ma zbat printre straini,ca mi-e necesar ca si mainainte umarul lui.
Ma simt dezbracata.Ocrotirea lui mi-a fost haina.Dragostea lui mi-a fost adapost...
Mi se pare ca am fost bolnava.Sau poate a fost un somn lung,cu vise chinuitoare.Ne cautam.Cand ma gasea,nu ma recunostea.Cand ma striga,nu-l auzeam.Nu-l recunosteam.
L-am asteptat,i-am pandit pasii.
Urechile mele exasperate au asteptat,au ascultat ,au pandit...
M-am hranit numai cu amintirile unor zile trecute,din nadejdii a caror singura seva esre fibra,visul,inchipuirea mea.
a ma trezesc nu doream.
Voiam sa dispar,sa scap de rosatura din suflet;durerea neintrerupta,ascutita,chin de neindurat,care crestea,se inmultea ca un cancer...
Dar intr-o zi a coborat din pat si m-am uitat pe fereasta...Si am zarit un copac.Nu stiu cum s-a ivit.Alb,ca de vata.A doua zi sclipea in soare,cu frunze de argint...
Copacul era pazit de un copil si un caine lup.Dulaul a latrat.I-am vorbit.M-a inteles si m-a lasat sa-l mangai si sa ating copacul....
A doua zi,de sus,de la fereasta,am vazut alti copaci.Apoi ca niste gainuse albe cu creste rosii,a a rasarit in curtea cu copacii inmuguriti o droaie de copii.Tipete ,rasete,veselie...
Puf de papadie in aer,in jurul meu.Era un miros iute de viata vegetala ,de frunze,de pamant improspatat de ploaie.Si erau oameni pe strada,copii,case,gradini,copaci inmurguriti.Si in mijlocul acestor bogatii ma aflam eu.Si toate erau pentru mine,sa-mi multumeasca auzul si ochii,sa-mi ureze bun sosit,sa-mi spuie ca m-au asteptat,sa ma incredinteze ca n-am murit.Am respirat lung,cu nesat,de cateva ori.O lacrima s-a prelins pe obraz,a lunecat si s-a oprit in coltul gurii.I-am simtit gustul sarat..."
(CARTEA MIRONEI-Cella Serghei)

4 comentarii:

  1. e la fel de indragostita ca si gabi a noastra:-"

    RăspundețiȘtergere
  2. http://nezaminamestomistile.blogspot.com29 aprilie 2010, 09:56

    acel el se numea Stefan in carte:P...in cazul gabrielei se numeste lucian;))

    RăspundețiȘtergere
  3. asa de indragostita era si tania,si cel pe care il iubea era(si inca este) la fel de indragostit de ea

    RăspundețiȘtergere